Erasmus din Rotterdam

sursa imagine : http://ro.wikipedia.org/wiki/Erasmus_din_Rotterdam

Dezideriu Erasm de Rotterdam (1467 – 1536). Fiul nelegitim al unui preot, ajunge în 1487 în mănăstirea augustinienilor din Steyn. În 1498 ajunge la Oxford şi este influenţat de John Colet, Thomas Morus şi John Fisher. Îşi lărgeşte cunoştiinţele aplicând metoda criticii filologice la textele biblice.
Literatura greco-romană a fost pentru el un instrument de emancipare intelectuală şi morală. Puterea educativă a culturii domină gândirea lui Erasm.
În 1506 se stabileşte în Italia până în 1509, apoi pleacă la Basel , unde moare în 1536.
Lucrarea sa magistrală a fost „Elogiul nebuniei” (sau „Lauda nebuniei”) pe care acesta o publică în 1511.
Andrei Oţetea descrie tema centrală a lucrării : „ Sub masca nebuniei care, îmbrăcată în togă, se urcă pe catedră şi îşi face propriul său elogiu, Erasm îşi bate joc de ignoranţa călugărilor, de corupţia preoţilor şi de pedanteria savanţilor. Nebunia se laudă că ea conduce lumea împreună cu cele două surate ale sale : linguşirea şi vanitatea. Poporul nu şi-ar tolera stăpânitorii, bărbatul-femeia, ucenicii-patronul, prietenii-prietenul, într-un cuvânt, oamenii nu s-ar îngădui unii pe alţii, soldaţii nu şi-ar risca viaţa în război, negustorii nu şi-ar sacrifica liniştea pentru bani, dacă în capul tuturor nu ar încolţi un germen de nebunie. Fără o doză de nebunie, fericirea ar fi imposibilă, onestitatea, sinceritatea, perspicacitatea, prevederea ne-ar otrăvi viaţa, dacă nebunia n-ar arunca peste toate mirajul iluziei. Sub masca nebuniei, Erasm a făcut critica societăţii contemporane. Lucrarea a exercitat imediat o influenţă directă asupra literaturii” rrao236
În 1504 , Erasmus scrie „Enchiridion militis christiani” („Manualul creştinului militant”) care anticipează doctrina protestantă a mântuirii doar prin credinţă : Sola fide, astfel încearcă să repună accentul pe creştinismul iniţial, eliberat de formalismul iudaic şi de teologia scolastică. El consideră că spovedania, posturile, milosteniile sunt fără valoare dacă nu pornesc din consacrarea personală a creştinului faţă de Christos.
Erasm atacă şi rolul Bisercii, ca instituţie clericală, în mijlocirea necesară între om şi Dumnezeu.
„Pentru a permite tuturor creştinilor să atingă izvorul adevăratei credinţe, Erasm s-a gândit, încă din 1505, să publice după metoda ilustrată de Valla, Noul Testament în greceşte şi să însoţească textul cu comentarii critice. O lungă călătorie în Italia şi în Anglia nu i-au permis să-şi realizeze planul decât în 1516” rrao237
Prin aceasta Erasm a oferit o armă redutabilă, Noul Testament, ediţia critică, în mâna protestanţilor.