In asteptarea Pastelui

sursa imaginii : http://www.1bbb.org.uk/amicus/images/easter-empty-tomb.jpg

Semnificaţia Paştelui
(Aceste randuri au fost scrise undeva in anul 2006)

Găsim instituirea sărbătorii Paştelui în cartea Exod capitolul 12, versetele 1 – 28 :
« Aşezarea Paştelor
Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
"Luna aceasta va fi pentru voi cea dintîi lună; ea va fi pentru voi cea dintîi lună a anului.
Vorbiţi întregei adunări a lui Israel, şi spuneţi -i: ,În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
Dacă sînt prea puţini în casă pentru un miel, să -l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cît poate mînca fiecare din mielul acesta.
Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
Să -l păstraţi pînă în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să -l junghie seara.
Să ia din sîngele lui, şi să ungă amîndoi stîlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mînca.
Carnea s'o mănînce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s'o mănînce cu azimi şi cu verdeţuri amare.
Să nu -l mîncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atît capul, cît şi picioarele şi măruntaiele.
Să nu lăsaţi nimic din el pînă a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămînea ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să -l ardeţi în foc.
Cînd îl veţi mînca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mînă; şi să -l mîncaţi în grabă; căci sînt Paştele Domnului.
În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace; şi voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.
Sîngele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sîngele, şi voi trece pe lîngă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci cînd voi lovi ţara Egiptului.
Şi pomenirea acestei zile s'o păstraţi, şi s'o prăznuiţi printr'o sărbătoare în cinstea Domnului; s'o prăznuiţi ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri.
Timp de şapte zile, veţi mînca azimi. Din cea dintîi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mînca pîne dospită, din ziua întîi pînă în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
În ziua dintîi veţi avea o adunare de sărbătoare sfîntă; şi în ziua a şaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfîntă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mîncarea fiecărui ins.
Să ţineţi sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri.
În luna întîi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mîncaţi azimi, pînă în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.
Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mînca pîne dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.
Să nu mîncaţi pîne dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mîncaţi azimi."
Moise a chemat pe toţi bătrînii lui Israel, şi le -a zis: "Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre, şi junghiaţi Paştele.
Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să -l muiaţi în sîngele din strachină, şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stîlpi ai uşii cu sîngele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă pînă dimineaţa.
Cînd va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sîngele pe pragul de sus şi pe cei doi stîlpi ai uşii, Domnul va trece pe lîngă uşă, şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.
Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.
Cînd veţi intra în ţara, pe care v'o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfînt.
Şi cînd vă vor întreba copiii voştri: ,Ce însemnează obiceiul acesta?`
să răspundeţi: ,Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lîngă casele copiilor lui Israel în Egipt, cînd a lovit Egiptul, şi ne -a scăpat casele noastre." Poporul s'a plecat, şi s'a închinat pînă la pămînt.
Şi copiii lui Israel au plecat, şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut. »

Descrierea sărbătorii

« Paşte » vine de la ebraicul pessah care înseamna « a trece peste », « a sări peste », « a cruţa », ca referire la evenimentul plecării din Egipt a poporului evreu în anul 1445 î. Hr.
Dumnezeu a trimis un înger nimicitor împotriva întâiului născut al egiptenilor. Casele evreilor erau cruţate, îngerul nimicitor văzând sângele mielului înjunghiat stropit pe case.
Modul în care trebuia sărbatorit Paştele de evrei : poporul Israel îşi amintea de ieşirea din robie, dar şi de intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu în viaţa lor.
Paştele conţine un simbolism profetic care indică spre Persoana Domnului Isus Hristos.
Esenţa sărbătorii Paştelui este Harul mântuitor a lui Dumnezeu. Dumnezeu i+a scos pe israeliţi din Egipt nu fiindcă ei meritau, ci pentru că El I-a iubit şi a rămas credincios legământului Său : « Căci tu eşti un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te -a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pămîntului.
Nu doar pentrucă întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S'a alipit Domnul de voi şi v'a ales, căci voi sînteţi cel mai mic dintre toate popoarele.
Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurămîntul pe carel -a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v'a scos Domnul cu mîna Lui puternică, şi v'a izbăvit din casa robiei, din mîna Lui Faraon, împăratul Egiptului.
Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este unDumnezeu credincios şi Îşi ţine legămîntul şi îndurarea pînă la al miilea neam de oameni faţă de cei ce -L iubesc şi păzesc poruncile Lui.
Dar răsplăteşte îndată pe cei ce -L urăsc, şi -i perde; nu dă nici o păsuire celui ce -L urăşte, ci -i răsplăteşte îndată. » Deuteronom cap.7, versetele 7 – 10.
În Noul Testament ni se spune că sărbătorile israelite sunt « umbra lucrurilor viitoare » : « Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. » Coloseni cap.2 , versetele 16 -17
« În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvîrşiţi pe cei ce se apropie. » Evrei cap.10, versetul 1
Lecţia Paştelui este că asemenea poporului Israel, mântuirea noastra este datorată Harului minunat a lui Dumneuzeu pentru noi.
« Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le -a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. » Efeseni capitolul 2, versetele 8 şi 9
« Dar, cînd s'a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne -a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt, pe care L -a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mîntuitorul nostru; pentruca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii vecinice. » Tit capitolul 3, versetele 4 – 7

Scopul sângelui stropit pe stâlpii uşilor semnifică vărsarea sângelui lui Hristospe cruce, pentru a ne salva de moarte şi de mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului.
Deşi a trăit între 760 – 680 î.Hr, proorocul Isaia, insuflat de Duhul Sfânt, descrie remarcabil aceast episod al suferinţei lui Hristos pe cruce :
« Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr'un pămînt uscat. N'avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n'avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuş, El suferinţele noastre le -a purtat, şi durerile noastre le -a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Cînd a fost chinuit şi asuprit, n'a deschis gura deloc, ca un miel pe care -l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n'a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pămîntul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormîntul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvîrşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să -L zdrobească prin suferinţă... Dar, dupăce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mînile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într'o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentrucă S'a dat pe Sine însuş la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentrucă a purtat păcatele multora şi S'a rugat pentru cei vinovaţi. »
Isaia capitolul 53.

Mielul de Paşte a fost o „ jertfă” care a îndeplinit rolul de substitut al întâiului născut ; această jertfă semnifică moartea lui Hristos ca substitut al morţii credinciosului.
„Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L -a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu; pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus”. Romani capitolul 5, versetele 23 – 26.
Apostolul Pavel Îl identifică în mod explicit pe Hristos ca Mielul de Paşti care a fost jerfit pentru noi.
„Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sînteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.” 1 Corinteni, capitolul 5, versetele 2 şi 3.
Aşa cum stropirea cu sânge a pragului caselor israelite a fost un act de ascultare faţă de Dumnezeu, act ce a adus eliberarea de robia egipteana, tot aşa acceptarea jerfei lui Isus Hristos ne aduce eliberarea de sub robia păcatului şi o viaţă nouă în ascultare de Dumnezeu. Următoarele versete biblice vorbesc despre aceste consecinţe :
„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s'au dus: iată că toate lucrurile s'au făcut noi.” 2 Corinteni, capitolul 5, versetul 17.
„…Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi. Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu,prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile…” Romani, capitolul 1, versetele 1 – 5

“Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre”
”Şi dacă n'a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,”
Am fost zilele acestea martorul unei discuţii în care se explicau poziţiile ortodoxe şi evanghelice în legătură cu sărbătorirea Paştelui şi alte diferenţe confesionale. Întrebarea cheie era : “Voi cum sărbătoriţi Paştele?”. Dar cred că întrebarea corectă era: “ Ce sărbătoriţi de Paşti?”
Intenţionat am citat versetul 17 , cap. 15 din Întâia Epistola (Sfântului Apostol) Pavel către Corinteni, din două versiuni ale Bibliei, pentru a arăta că ceea ce ne separă este cu mult mai nesemnificativ decât ceea ce ne uneste. Deşi formele sunt diferite, fondul este comun. Hristos a înviat ! Aceasta este realitatea credinţei creştine care îi uneşte pe adevăraţii creştini indiferent de culoarea confesională sau orientarea doctrinară / dogmatică. Credinţa creştină începe acolo unde se termină celelalte credinţe religioase : cu învierea ! Creştinii cred în realitatea mormântului gol !
Dincolo de diferenţe vă urez ca realitatea învierii lui Hristos să aducă bucurie şi pace în suflet !